Pizzo – libertate cu gust calabrez

e il naufragar m’è dolce in questo…

Am ajuns in Pizzo intr-o zi de primavara. Apoi am revenit intr-o zi de vara. De fiecare data, am simtit ca ma intorc intr-un loc pe care il cunosc de mult, un loc in care ma simt acasa. Daca ajungi vreodata in Pizzo, urmareste-mi povestea sa afli ce gasesti acolo. Da-i PLAY si citeste mai departe. (A far l-amore comincia tu)

La inceput pasesti prin oras, urci si cobori trepte, treci pe langa magazine, gelaterii si locuinte mai mult sau mai putin intretinute, insa al caror farmec e inegalabil.

Apoi vezi marea.

Deschisa, primitoare, vie, puternica … ea a fost aici inaintea oricui altcuiva si va ramane aici mult timp dupa ce nimeni nu-i va mai zgaria nisipul cu talpile.

Marea te asteapta oricand, oriunde, asteapta pe oricine. Urmele generatiilor trecute se inalta din mare catre cer, o cetate pe faleza abrupta. Cobori printre case si ruine, respiri aerul fierbinte si sarat in timp ce te gandesti pentru cati oameni acest loc a insemnat “acasa” si cu fiecare pas cauti motive sa ramai.

Soarele straluceste cu putere, dar nu te arde. Iti ofera o iubire pasionala care nu te distruge, pare doar ca te mangaie cu o privire intensa.

Pana si nisipul te invita sa ramai. E un nisip aici, fin si cleios, care te inclesteaza de glezne si te trage spre origini. Suge din tine sufletul si il invita sa prinda radacini langa mare.

Cand esti acasa pe litoral, te cureti de nisip si te intorci in oras.

In Pizzo, nisipul nu vrea sa te paraseasca, vrea sa iti aduca aminte de mare mult timp dupa ce ai parasit-o, chiar si cand te descalti sa te racoresti langa o fantana arteziana prin Roma. Acum cand va scriu povestea orasului, sandalele mele pastreaza urmele pasilor din Calabria.

Cand pleci in calatorie, sunt unele locuri in care pur si simplu te duci. Altele insa, inca de la prima impresie, se simt ca o reintoarcere acasa.

Acasa sunt locuri pe care le simti cu inima. La o aruncatura de bat sau in celalalt capat al lumii, acasa sunt locurile catre care iti fuge mintea atunci cand nu te gandesti la nimic in particular.

Pizzo se simte ca acasa, iar acasa te intorci cu drag. Abia la sfarsitul primei calatorii din primavara, dupa Pasti, mi-am dat seama ca, dincolo de orasul fermecator, sentimentul de acasa e generat de oameni.

Prieteni. Familie. Acasa.

Genul ala de oameni ai caror atomi s-au nascut la inceputul universului in aceeasi stea.

Genul ala de loc in care privesti stelele si stii ca esti “de acolo”.

Genul ala de viata pe care o invidiezi din filme si pe care oamenii astia o traiesc zilnic.

Genul ala de oras unde toate strazile coboara spre mare.

Genul ala de loc in care traiesti o zi de doua ori.

Genul ala de oras construit pe ruine pline de viata.

 

In mai putin de o saptamana, esti de-al casei. Cunosti vecinii, la parterul casei e Carlo cu afacerea sa oh-so-very-cowboy, Il Cavallo, peste drum, in fiecare dimineata iti da trezirea o gasca de muncitori care renoveaza un spatiu comercial, iar in orice directie te-ai indrepta, oraselul prinde viata prin magazinele mici si cochete.

Viata asta boema pe care unii isi permit sa o traiasca doar in vacanta pare sa fie aici de cand marea.

Dupa o noapte in care ai adormit cu rasaritul in geam te trezesti in miezul zilei, cand viata ia o pauza si toata lumea se odihneste, insa nava mama te asteapta cu bratele deschise, iar capitan Laura te serveste cu orice poftesti, pentru ca la Brigantino te simti ca acasa. Au cate un panino pentru orice suflet si sa nu indraznesti sa pleci din Calabria fara sa te bucuri de savoarea mancarurilor traditionale care, desi vizibil diferite de preparatele romanesti, par ca se duc prin papilele gustative tot in locul ala branduit “acasa” pe scoarta cerebrala.

Gusta n’duja si jura-te ca nu-i frate cu babicul de Buzau…ca eu sincer ma intreb cine de la cine a invatat sa le prepare…

Celebru in Italia si in lume, Tartufo di Pizzo e o specialitate de gelato pe care trebuie sa o gusti o data-n viata, apoi o vei gusta si de 2,3,5,10…n ori, pentru ca gelato ca in Italia e greu sa gasesti in alta parte, iar la Bar Ercole, chiar in piazza centrala, familia di Iorgi prepara inghetata dupa retete autentice si pur si simplu TREBUIE sa le gusti pe toate.

Cred ca trebuie sa mananci gelato zilnic timp de un an ca sa poti declara un gust favorit, insa pana in prezent printre preferatele mele sunt: nocciola, fragola si cocco.

Mama a remarcat ca nu degeaba cartea Eat, Pray, Love a inceput cu mancarea italieneasca, pentru ca jur solemn pe papilele mele gustative ca nu ma mai satur sa gust Italia, aroma cu aroma.

 

Vremea cinei trece si e timpul sa te plimbi prin Pizzo de noapte. Te intorci acasa si iei hanoracul in ghiozdan, mai indesi in buzunare o sticla de Jager si pachetul de tutun, iti suni prietenii si stabiliti sa va vedeti aproape de miezul noptii in Piazza sau jos la Marina.

Laura iti face cu mana si te invita maine la micul dejun, Carlo mestereste la o pereche de sandale din piele, iar tu arunci cate un Ciao! in stanga si-n dreapta, tuturor celor pe care ii cunosti, pe nume sau doar din vedere.

La lumina felinarelor fetele localnicilor ti se par din ce in ce mai cunoscute. Seamana cu prietenii tai de acasa. Seamana cu vedete, cu rude, cu politicieni, dar asemanarea e doar pana la un punct, dincolo de micile similaritati, ei raman oamenii orasului.

Cred ca si tu devii unul de-al lor din momentul in care le inveti fetele.

Cu greu vei intalni un sentiment mai relaxant decat sa stai intins pe spate pe faleza in Marina si sa privesti marea, apoi sa privesti stelele cum ies de dupa castel si se indreapta spre luna. Respiri briza, resipri libertatea, respiri dragostea pe care doar Calabria stie sa ti-o ofere, fara obligatii, ca o aventura in care descoperi fiecare bucatica din sufletul tau si te bucuri pe deplin de fiecare senzatie.

Iti simti corpul vibrand odata cu bataia vantului si luminile orasului. In casti auzi Body Electric si in tine simti vibe-ul unei nopti de vara fara limite care se incheie cand rasare soarele.

Petreci asa zi de zi, timp de o saptamana, cu toate ca zilele si orele nu mai au sens cand traiesti la maximum fiecare clipa.

In Pizzo traiesti clipe, nu minute.

Cum ajungi in Pizzo?

AICI pe harta

Cel mai apropiat aeroport: Lamezia Terme (SUF)

Varianta de transport: Avion pana in Roma(city break 2 zile) + autocar pana in Vibo Valentia

Avion pana in Catania/Napoli + rent a car & see Calabria

Ti-am pastrat o perna, come visit. 🙂